Definiție: O valoare-limită de expunere profesională este concentrația maximă în aer a unei substanțe la care pot fi expuși lucrătorii, stabilită ca o medie ponderată în timp de 8 ore și adesea ca o valoare pe termen scurt de 15 minute.
Valorile-limită orientative și obligatorii ale UE provin din directive adoptate în temeiul 98/24/CE și 2004/37/CE, iar fiecare stat membru își stabilește propria listă națională. FDS trebuie să indice valorile-limită ale țării în care este utilizat produsul.
De aceea, simpla traducere a unei FDS nu este suficientă: secțiunea 8.1 trebuie adaptată cu valorile-limită și trimiterile legale ale țării de destinație.
Valorile-limită orientative ale UE provin din Directivele 2000/39/CE, 2006/15/CE, 2009/161/UE, 2017/164/UE și 2019/1831/UE în temeiul Directivei 98/24/CE; valorile-limită obligatorii pentru agenții cancerigeni provin din Directiva 2004/37/CE. O FDS pentru mai multe țări poate enumera valorile pentru mai multe state.